Sfecla de zahar (Beta vulgaris) apartine grupului de cultivare Altissima al sfeclei comune. Beta vulgaris (sfecla) este o planta care este inclusa in subfamilia Betoideae din familia Amaranthaceae.
Radacina sfeclei de zahar contine niveluri ridicate de zaharoza. Are o radacina conica, alba, carnoasa (radacina) cu coroana plata. Planta este formata din radacina si o rozeta de frunze. Zaharul se formeaza prin fotosinteza in frunze si apoi este depozitat in radacina.
Sfecla de zahar este a doua singura sursa majora a productiei mondiale de zahar. Sfecla de zahar creste exclusiv in zonele temperate, spre deosebire de trestia de zahar, care creste exclusiv in zonele tropicale si subtropicale. Solul trebuie sa contina o cantitate mare de hrana pentru plante, sa fie bogat in humus si sa pastreze o cantitate mare de umiditate.
Zaharul a fost produs experimental din sfecla din Germania in 1747. Productia de sfecla de zahar a crescut apoi rapid in toata Europa pana in 1880. Zaharul din sfecla reprezinta in momentul de fata aproximativ toata productia de zahar din Uniunea Europeana si circa o cincime din productia mondiala totala.
Cultura
Sfecla de zahar a fost cultivata mult timp ca o cultura de vara in parti relativ reci ale zonelor temperate ale lumii. Mai recent, a fost cultivata ca si o cultura de iarna in regiunile calde ale zonelor temperate, inclusiv in parti din America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu si sudul Europei. Perioada de crestere de la insamantare la recoltare este de 170-200 de zile. In cazul unei culturi de iarna, perioada de coacere are loc primavara si este promovata prin retinerea apei la sfecla. Sfecla de zahar necesita o precipitatie bine distribuita de aproximativ 610 mm (24 inci), iar cultura trebuie irigata daca precipitatiile sunt deficitare.
Sfecla de zahar este cultivata din seminte si poate fi semanata in diferite soluri, de la argila nisipoasa pana la argila grea. Patul de samanta este pregatit prin arat adanc dupa recoltarea culturii precedente. Un sol ideal este lut bogat in humus, profund si omogen, avand o aderenta adecvata si o capacitate usoara de mentinere a umiditatii. Inainte de insamantare, semintele sunt tratate cu dezinfectanti. Ingrasamintele se aplica simultan cu semintele. Germinarea semintelor are loc la aproximativ 10 zile dupa insamantare.
Ingrasamintele se aplica sfeclei de zahar de la inceputul semanatului pe toata perioada de crestere. Ingrasamantul cu azot creste greutatea radacinilor sfeclei, dar intarzie maturarea. Potasiul este bine absorbita de sfecla de zahar, crescand greutatea radacinii, dar, din nou, daca se absoarbe prea multa potasiu, procesul de coacere este incetinit si poate aparea o deficienta de magneziu. Absorbtia fosfatului este mai mica decat cea a azotului si a potasiului, dar creste greutatea radacinii sfeclei si accelereaza maturarea.
Cand este gata de recoltat sfecla de zahar:
Recoltarea sfeclei de zahar incepe de obicei la sfarsitul lunii septembrie sau la inceputul lunii octombrie pentru culturile de vara si se efectueaza rapid, astfel incat sa se termine inainte ca solul sa inghete. Exista doua metode de recoltare. Culturile de sfecla de zahar sunt de obicei rotite cu porumb (porumb) sau grau la fiecare patru pana la sase ani pentru a reduce daunele cauzate de putrezirea radacinii, rizoctonioza sau de nematozii sfeclei de zahar.
Fertilizare sfacla de zahar:
Este bine cunoscut faptul ca fertilizarea este importanta pentru succesul productiei de produse agricole. Este de la sine inteles ca recoltarea elimina substantele nutritive continute in culturile recoltate, care din nou trebuie inlocuite prin fertilizare. Fertilizarea excesiva produce recolte ample, dar pe de alta parte risipeste bani folosind mult ingrasamant si polueaza mediul.
Cu toate acestea, exista o singura cultura, care arata si rezultate reduse ale productiei prin fertilizare excesiva: sfecla de zahar. Acest lucru se datoreaza ciclului de crestere de doi ani al sfeclei de zahar.
In primul an planta creste din seminte pentru a forma sfecla, care are functia de colectare si stocare a nutrientilor pentru al doilea an. In acest al doilea an, planta rasare din sfecla pentru a forma planta complet crescuta, infloreste si produce din nou seminte.
Bolile care pot afecta sfecla de zahar sunt: putrezirea plantutelor, putregaiul inimii sfeclei, cercosporioza, etc.
Daunatorii care pot aparea in cultura de sfecla de zahar sunt: nematodul sfeclei, paduchele negru al sfeclei, gargarita sfeclei, musca miniera a sfeclei, etc.
Fainarea sfeclei - Fainarea este o problema predominanta in productia de sfecla de zahar. Fainarea sfeclei apare de regula in zonele semi-aride cu clima calda si uscata. Speciile fungice care provoaca fainarea la sfecla sunt Erysiphe polygoni si Erysiphe betae. Detectarea timpurie este esentiala pentru un control bun. O metoda ideala de prevenire a fainarii sfeclei este irigarea echilibrata. Pentru a putea combate fainarea sfeclei este recomandat sa folositi fungicide precum Thiovit Jet 80 WG sau Score 250 EC.
Mana sfeclei - Aceasta poate aparea in primaverile racoroase si cu grad de umiditate ridicat, produce pagube de pana la 15% la productia de radacini si aproximativ 25% la continutul de zahar. Butasii ifectati cu aceasta boala vor putrezii in timp ce sunt pastrati in silozuri. Agentul patogen se raspandeste atunci cand perioada de vegetatie este in curs, cu ajutorul sporilor. Infectiile secundare pot sa aibe loc de mai multe ori pe an, acest lucru depinzand si de temperatura si precipitatii. Agentul patogen rezista sub forma de miceliu in butasi. Pentru a putea combate mana sfeclei puteti folosi fungicidul Chorus 50 WG.
Citeste si articolul despre Salcia energetica.
